Interviu-Mădălin Tudor, polițist în zona rurală

Mădălin Cosmin Tudor este un tânăr de 25 de ani din Calafat, județul Dolj, absolvent al Școlii de Agenti de Poliție ”Septimiu Mureșan” Cluj-Napoca, promoția iulie 2014. Tatăl său este polițist, iar el a ales tot acest drum,  al poliției.

received_1375744769155515

Încă de la absolvire, lucrează în cadrul IPJ Dolj – Secția de Poliție Rurală nr. 3, Bucovăț. Înainte de a alege această meserie, a lucrat  în mai multe domenii de activitate, atât în România, cât și în strainatate.

 Mădălin ne-a spus în ce constă meseria sa și care este diferența dintre a fi polițist în zona rurală și a fi polițist la oraș.  

Cum decurge o zi la muncă pentru tine?
În Poliție și mai ales în mediul rural, nicio zi nu se aseamănă cu alta, din punct de vedere al activităților. O zi normală de lucru pentru mine, include muncă de cercetare penală, de cunoaștere a cetățenilor și relaționare cu aceștia, de intervenție la evenimente, precum și celelalte activități specifice unui post de poliție comunală. Eu, personal, mizez foarte mult pe activitățile preventive.

Care este diferența dintre a fi polițist la comună și a fi polițist la oraș?
Spre deosebire de colegii din mediul urban, care lucrează pe o singură linie de muncă, la comună avem competență materială asupra tuturor liniilor de muncă, astfel: ești polițist de ordine public cu calitate de organ de cercetare al poliției judiciare, ai calitate de polițist rutier, ai competență de cercetare a infracțiunilor comise la regimul silvic, piscicol, etc., toate acestea cu o bază logistică precară și în condiții care lasă de dorit. Secția de Poliție Rurală din care fac parte, are raza de competență de mărimea municipiului București, întindere pe care ne desfășurăm activitatea 35 de polițiști, pe când la o secție de politie a municipiului Craiova activează circa 70 de lucrători.

Care sunt cazurile cu care te confrunți cel mai des?
Cele mai des întâlnite cazuri cu care mă confrunt, sunt furturile din locuințe si din anexele gospodărești, mai ales din imobilele aflate în construcție și lăsate fără supraveghere.

Care sunt cele mai grave infracțiuni pe care le-ai soluționat?
Consider că toate infracțiunile comise cu intenție sunt la fel de grave. Însă, eu ca și polițist din cadrul unui post de poliție comunală, având competența limitată în ceea ce privește cercetarea cazurilor grave, am întreprins primele măsuri ce se impun și am efectuat cercetarea la fața locului în cazul multor evenimente deosebite și anume: violuri, accidente de circulație cu victime, rele tratamente aplicate minorilor, copii dispăruți de la domiciliu, morți suspecte, etc., cazuri preluate și instrumentate în continuare de lucrători de specialitate.

Care este relația locuitorilor din comuna Țuglui, comuna unde ești șef de post,  cu Poliția?
Cetățenii comunei Țuglui, unde în prezent sunt împuternicit pe funcția de șef de post, sunt oameni de bună credință, au o bună colaborare cu Poliția. Bineînțeles, cum nu există pădure fără uscături, nici comuna Țuglui nu duce lipsă de persoane certate cu legea. Însă aceste persoane sunt din fericire în număr mic, iar pe viitor sperăm să fie într-un număr și mai mic.

Daca un camion emană fum excesiv, dacă el și ea s-au certat de dimineață pe motiv ca ea nu a vrut sa calce cămașa lui, daca un indicator rutier se clatină din cauza vântului aspru, noi aflăm!”

Care au fost cele mai dificile momente din meseria ta de până acum?
Nu aș putea să spun ca am avut parte de momente dificile, de răscruce, în cei doi ani și jumătate de când am absolvit școala de Poliție. Acele momente bune, dar și cele mai putin bune, fac parte din viața polițistului. Cel mai important aspect însă, este acela de a vedea greutățile cu care te confrunți de-a lungul carierei, ca pe factori motivaționali, pentru ca odată demoralizat, pierzi cea mai importantă luptă: aceea cu tine însuți.

Ce îți place cel mai mult la meseria de polițist?
Meseria de polițist este cu tradiție în familia mea. Tatăl meu este polițist de 23 de ani, iar eu, crescând lângă el, am avut șansa să văd atât aspectele negative, cât și pe cele pozitive, care sunt infinit mai multe. Am fost atras de frumusețea meseriei, de uniformă, de faptul că astfel pot să ajut oamenii, să le fiu aproape atunci când au nevoie. Am ales această meserie, fiindcă termenul rutină lipsește cu desăvârșire din lista de activități, fiindcă mă provoacă să mă autodepășesc.

Ai avut parte de reclamații ieșite din comun?
În Poliție este practic imposibil să nu primești reclamații ieșite din comun. Am instrumentat cateva și în mod sigur voi mai instrumenta. De exemplu, am primit o plângere de la un cetățean, îndreptată împotriva a doi vecini de-ai săi, care, în calitate de martori într-un proces mai vechi, spuseseră adevărul cu privire la faptă, cu toate ca el îi ”rugase” să declare în favoarea lui. Cele mai frecvente sesizări ieșite din comun, multe caraghioase, le primim telefonic. Daca un camion emană fum excesiv, dacă el și ea s-au certat de dimineață pe motiv ca ea nu a vrut sa calce cămașa lui, daca un indicator rutier se clatină din cauza vântului aspru, noi aflăm!

Ce părere ai despre încadrările din sursă externă?
Încadrările din sursă externă au stârnit nenumărat de multe controverse. Unii erau pro, alții erau contra, ajungând să îi asimileze pe colegii încadrați direct polițiștilor locali, care au fost gardieni publici și nu au pregătire de specialitate, majoritatea neștiind să scrie corect gramatical. Eu, personal, consider că ideea încadrărilor directe în Poliția Română a fost una de compromis, având în vedere deficitul destul de mare de personal. Însă, pe viitor, ne dorim să se numească Polițist acea persoană care a absolvit o școală de Poliție sau Academia de Poliție. Totodată, colegii încadrați din sursă externă pe care eu îi cunosc, fac cinste instituției polițienești.

Dacă ai fi șeful Poliției, care ar fi modul tău de a organiza sistemul polițienesc?
Aceasta este o întrebare care solicită un răspuns cu cuvântul ”ipotetic” la început de idee.
Așadar, ipotetic vorbind, în primul rând aș defini corect termenul ”Polițist”, astfel încât să nu se confunde polițiștii cu cei care lucrează ”la Poliție”. Aș lua măsuri ca fiecare polițist să lucreze acolo unde îi este locul, în funcție de experiența și pregătirea sa profesională. M-aș implica activ în adoptarea unei legislații care să le ”țină spatele” polițiștilor, să nu le fie teamă să își facă meseria ca la carte, să aibă un salariu motivant, cu care să se întrețină atât ei, cât și familiile lor. Ipotetic vorbind, nu aș fi un șef, ci un lider.

Când vei avea un copil, îl vei îndruma să devină polițist?
Atâta timp cât e vorba de a-l îndruma, categoric,  da! De impus, nu o să-i impun niciodată, așa cum nici tatăl meu nu mi-a impus mie să urmez o profesie anume.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s