O aventură ștrumpfească

  -Hai să vedem ștrumpfii!

  -Nu urmăresc animații! spun eu

  -De ce? zice prietena mea, Alina.

-Sunt create după povești care să stârnească interesul copiilor. Personajele fascinează copiii, iar eu am trecut de vârsta aia demult. Nu îmi mai inspiră nimic.

 -Ești ciudată, zău! adaugă ea.

afis-mic-Strumpfi-208x300

 În sfârșit, am scăpat de gura ei, am ajuns acasă și m-am pus în pat.

 Creaturile albastre cu căciulițe și pantalonași albi au început să mă înconjoare.  I-am recunoscut imediat, erau ștrumpfii, personajele pe care prietena mea voia să le vadă la cinema. Mă îndepărtez și văd un ștrumpf bătrân, care îmi inspiră înțelepciune. Aș fi vrut să îl întreb unde sunt, dar până să apuc să zic două cuvinte simt cum cineva pune mâna pe umărul meu.

  -Bună, scumpo! Eu te pot ajuta și te pot ghida spre casă. Eu sunt șeful acestui ținut. Poți să îmi spui Gargamel.

-Mă bucur să vă cunoasc! spun eu.

  Ajung într-o sală întunecată în mijlocul pădurii. Simt un aer rece și înfiorător. Stelele abia se zăreau.

-Ascultă, ștrumpfii sunt foarte răi, sunt niște ființe care trebuie exterminate. Dacă mă ajuți să scăpăm de ei, tu vei fi din nou liberă să mergi acasă. 

  Trebuia să omor creaturile acelea simpatice și drăgălașe. Nu înțelegeam cum poate fi cineva simpatic și rău în același timp. Am pornit prin pădure. Gargamel nu m-a lăsat să plec singură, ci alături de Azrael, motanul lui. Acesta privea cu furie fiecare căsuță a ștrumpfilor.

   Gargamel mă învățase să le întind o capcană, să prind toți ștrumpfii în ea, apoi pot fi liberă să mă întorc la familia mea. Deși, îmi desenase pe o hartă tot ce am de făcut și pe unde trebuie să merg, renunț pentru moment la plan.

 -Azrael, așteaptă-mă aici! Mă întorc să iau o busolă, spun eu.

  În realitate, busola era doar un pretex pentru a scăpa de mâța nesuferită. Ajung la un ștrumpf cu barbă albă și haine roșii. Era același pe care îl văzusem când am poposit în ținutul ștrumpfilor. De data aceasta, aveam ocazia să vorbesc cu el.  Pe drumul  către el, mă întânisem cu Ștrumfița, care era extrem de frumoasă și delicată. Atunci am realizat că e imposibil să omor ștrumpfii, doar pentru că așa vrea Gargamel și mâța nesuferită. Ștrumfița mi-a spus că ștrumful cel bătrân este un sfătuitor foarte bun și m-ar putea ajuta.

  -Bună ziua! spun eu.

  -Bună să-ți fie ștrumfia, draga mea!

 -Aș vrea să ajung acasă, iar conducătorul Gargamel nu m-a ajutat până acum și nu mi-a inspirat încredere.

-Gargamel? Tu ai vorbit cu Gargamel? El nu este conducătorul acestui ținut, el este dușmanul nostru. Nu suportă ștrumpfii.

  Uimită de ce greșeală aș fi putut să fac, întreb sfioasă cine este conducăorul.

-Eu, răspunde Marele Ștrumf.

  Brusc o durere de cap îmi străfungeră capul. Mă trezesc și pun mâna pe telefon.

-Alina, vreau să merg la filmul pentru copii Smurfs: The Lost Village, care apare la cinema din 31 martie 2017.

-Dar ce îți veni? Parcă nu voiai. Ai văzut trailer-ul filmului?

-Nu, nu cred că mai am nevoie. Am văzut mai mult de atât.

-Ce anume?

-O copilărie pierdută.

 Articolul a fost scris pentru proba ”Ștrumpfii: Satul Pierdut”, din cadrul competiției Spring SuperBlog 2017.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s