Știu că e cam devreme să primești scrisori de acum, dar aceasta este una mai specială. Au trecut mulți ani de cand ți-am scris ultima dată. Eram mică și îmi doream alte păpuși pe langă cele pe care le aveam deja. Știu, eram egoistă. Nu știam să mă mulțumesc cu ce am. Iubeam jucăriile, dar și acum le iubesc. Iubesc să le văd în brațele copiilor bucuroși. Dar nu despre asta vreau să vorbim acum. Nu mai vreau păpuși. Vreau zambete. Multe zambete. Acestea sunt tot mai rare în lumea în care traiesc. Vreau să oferi ficărui om un gram de speranță și o lacrimă de fericire.
Moș Crăciun, am văzut cu tristețe cum Africa de Sud suferă din cauza lipsei apeipotabile, iar noi lăsăm apa pornită în timp ce ne spălăm pe dinți și pur și simplu tratăm apa ca pe un bun veșnic inepuizabil. Vreau să le oferi copiilor săraci din Africa apă, sursa vieții, mancare, pace, chiar și o bicicletă. Vreau să analizezi puțin săracia și să fii mai darnic cu oamenii fără bani. Schimbările climatice și poluarea nu ne ajută, întodeauna ne-au făcut rău, așa că oferă mai multă înțelepciune oamenilor, mai multă inteligență, gandire rationala si putere exact cat sa nu abuzeze de ea, încat să poată să gestioneze bine situațiile care pot pune în pericol bunăstarea unei țări.
Suntem atat de mult atrași de lucrurile materiale, de case, bani, mașini, încat uitam adevăratele probleme ale omeniei .
Vreau ca apa aceasta să…….
Continuarea scrisorii o puteti vedea pe blogul lui Cristi.
Amelia 