Vă spuneam acum ceva timp, într-o retrospectivă a verii trecute, prima mea experiență la stupi. Am vizitat albinele la ele acasă și am rămas impresionată de cât de harnice pot fi și cât de mult muncesc pentru miere. Am învățat să le protejez mai mult, să nu mă mai sperii de ele și să mă bucur de faptul că ne oferă cele mai prețioase alimente de pe pământ. Dacă până acum, încercasem toate tipurile de miere, alături de polen și propolis, acum a venit moment să descopăr un alt aliment valoros. Este vorba de păstura de la Apiland, care mai este numită și “Pâinea albinelor”. De fapt este un polen fermentat de către albine în condițiile naturale ale stupului. Polenul este adus în stup și introdus în celula fagurelui împreună cu mierea și enzimele proprii ale albinelor. În final, celula este sigilată cu ceară. Aici, sub influența substanțelor adăugate de albine, a microorganismelor, a temperaturii și umidității ridicate, polenul se transformă în păstură după 3 luni de fermentare.
Am început o cură cu câte 3 grame pe zi. Gustul mi s-a părut mult mai bun decât cel al polenului. Dacă polenul îl mâncam doar în miere, pentru că îmi plăcea mai mult în această combinație, în cazul păsturii am ales să o consum ca atare. Cele 3 grame pe zi le administrez sublingual pentru ca absorbția să fie mai bună. Așadar, le țin sub limbă câteva minute până se dizolvă.
Amelia 