Hainele vorbesc

    Umberto Eco spunea cândva că:”Hainele sunt artificii semiotice, cu alte cuvinte, mecanisme de comunicare.” Poate credeţi că hainele sunt nişte simple materiale, care ne acoperă trupul, dar eu cred că nu este deloc aşa. Hainele sunt mai mult decât atât. Ne ajută să legăm relaţii şi să interacţionăm cu persoanele din jurul nostru. Pot să exprime tristeţe sau bucurie, eleganță sau nonconformism. De multe ori, ţinuta e cea care lasă prima impresie. Trebuie să ne îmbrăcăm întotdeauna, ţinând cont de mai multe aspecte: momentul zile, locul unde mergem, persoanele cu care interacţionăm, vârsta, anotimpul. 

  Îmi amintesc că atunci când eram mică, aveam o rochiţă de catifea roşie, pe care o iubeam atât de mult, încât îmi doream tot timpul să mă îmbrac în ea. Mă încălţam în pantofii cu toc ai mamei şi îmi imaginam că sunt o domnişoară stilată şi elegantă. Mă pieptănam în faţa oglinzii minute în şir şi îmi admiram rochiţa pe toate părţile. Nici păpuşile mele nu rămâneau nearanjate. Le schimbam mereu hainele şi aveam grijă să fie îmbrăcate la modă, o modă, pe care o alegeam eu. Eram propriul meu designer şi îmi spuneam adesea:

  -Când o să fiu mare, o să îmi iau pantofi de lac şi o să am o rochiţă nouă de care să mă îndrăgostesc. O să îmi aleg pantaloni şi multe bluze perfecte pentru mine. Atunci nu o să mă mai ducă mami la magazin, ci o să mă duc singură.

   Anii au trecut şi nu am găsit doar o rochiţă nouă de care să mă îndrăgostesc, ci mult mai multe. Prefer hainele care exprimă ceva. Vara port culori care să-mi reflecte personalitatea jucăuşă, iar iarna aleg un palton negru, pe care îl accesorizez cu un şal sau fular colorat. Îmi plac puloverele călduroase şi aleg să le combin cu blugi cu talie înaltă. Atunci când ştiu că petrec mai puţin timp afară, mă încumet să îmbrac o fustă simplă, neagră. Şi de această dată, tot paltonul îmi completează ţinuta. Rareori, mă îmbrac în geacă şi în bluze sport. Vreau ca hainele mele să se aşeze bine pe corp şi să nu dezvăluie un stil neîngrijit, iar aspectul exterior să se potrivească mereu cu aspectul interior. De multe ori, aleg să port la un examen, o ţinută office care să îmi ofere siguranţă şi să mă facă să mă simt puternică. Atunci când sunt răcită, mă înfofolesc bine şi hainele, aici, pot juca rolul unei bariere care anunţă o stare de spirit. Alteori, atunci când merg la piaţă, mă îmbrac în cele mai comode haine găsite în dulap. Dacă m-aş duce la piaţă cu tocuri şi rochie elegantă, probabil oamenii m-ar scana din cap până în picioare şi mi-ar pune imediat o etichetă. Poate ar crede că sunt extravagantă sau poate, pur şi simplu, mi-ar critica stilul fără niciun argument. Nu te poţi îmbraca aşa! E inadmisibil să vii la piaţă îmbrăcată elegant. Acestea ar fi câteva dintre cuvintele lor. Dar, probabil, am avut un eveniment şi am avut nevoie de ceva urgent de la piaţă. Sau poate începe o petrecere şi mi-am adus aminte că am uitat să cumpăr ceva. Stilul vestimentar e uşor de criticat atunci când nu se cunoaşte motivul alegerii vestimentaţiei respective. Aşadar, hainele te pot da de gol mai mult decât crezi .

  Pe de altă parte, tot ele pot adauga câţiva ani vârstei tale sau, din contra, te pot face mai tânără. Mereu mi s-a dat o vârstă mai mică decât cea pe care o am în realitate. Stilul meu jucăuş, o coafură care îmi întinereşte faţa şi hainele vesele, au fost atuurile mele în lupta cu timpul. 

Articolul a fost scris pentru proba Lift Me Up, din cadrul competiţiei SuperBlog 2016.