– Știi, uneori, când citesc cărți, îmi doresc să am o casă ca acolo, exact cum e descrisă în romane. Poate sunt pretențioasă, dar o casă perfectă îți schimbă starea, acțiunile, viața.
– Nu putem avea o casă ca în cărți sau ca în filme. Știi bine, Ana, ca ai o imaginație mult prea bogată pentru a îți putea realiza casa visurilor tale. E moștenită de la bunica ta, care știi bine cât s-a chiniut să o întrețină. Cum apărea o crăpătură în tavan, cum apela rapid la un meșter care să repare problema. Tu ce ai de gând să faci cu ea? Să vii cu buldozerul și să o faci praf și pulbere, apoi să o luăm iar de la capăt?! Eu zic să reparăm câte ceva și atât. În plus, ne ajung cele două camere. Nu e nevoie de mai mult.
Ana era scriitoare, avea zeci de cărți publicate și un blog pe care scria zilnic. Fiecare carte sau fiecare articol pe care îl scria era lucrat cu minuțiozitate. A început să pună temeliile fiecărei cărți, pornind de la structura coperții. Mereu o nemulțumea o culoare sau un titlu. Era mai mereu nehotărâtă și asta se vedea și pe blog, unde avea zeci de schițe de articole nepublicate. A fi perfecționistă pentru Ana era o necesiatate care trebuia respectată. Suporta criticile, dar, totuși încerca să le evite, îi plăceau laudele, dar uneori nu le primea cu toată inima. Abia atunci când sufletul ei era mulțumit pe deplin de ceea ce a scris, putea să fie mândră de ea. Mândria rar o caracteriza, dar munca în împlinirea visurilor era definitorie pentru ea.
Dragoș era soțul care aproape niciodată nu îi înțelegea imaginația. Gândea prea mult și crea prea puțin. Era pragmatic și nu suporta ideea de a se dezvolta pe el și casa sau familia lui. Se plafona în prezent și nu mai voia să evolueze absolut deloc. Îi plăcea aceeași casă, același job de profesor, fără măcar să spere la o îmbunătățire.
– Tu crezi că dacă îți limitezi visele, trăiești mai intens prezentul? Tu nu ești conservator, tu nu vrei păstrarea tradițiilor, tu vrei doar comoditatea și bucuria aparentă a ceea ce trăiești acum, fără să speri la mai mult. Noi avem o casă care abia mai stă în picioare. Nu vezi?! O casă ridicată între cele două războaie mondiale nu mai are aceeași rezistență. Să nu uităm că nu au fost folosite cele mai bune materiale de construcții, iar casa asta a trecut și prin cutremurul din ’77, spune Ana.
– Ai vise mari. Prea mari, adăugă Dragoș.
– Nu vreau să ne certăm, dar cel mai bine este să apelăm la cineva care se ocupă de proiecte case. Așa putem găsi un ajutor.
Printr-un simplu click, Ana i-a prezentat lui Dragoș tot ce trebuia să știe despre proiectarea unei case, cu ce să înceapă construirea, de câți bani au nevoie, care sunt demersurile și autorizațiile care le trebuie, unde să găsească constructori de bună calitate, unde să găsească constructori serioși ce practică prețuri convenabile.
Pe de altă parte, orice îmbunătățire a casei ar fi fost temporară și nu s-ar fi putut clădi niciodată ceea ce visa Ana.
Cei doi au tastat proiect vilă pe internet, iar rezultatele nu au încetat să apară. Au dat peste specialiștii AIA Proiect care le-au oferit toate explicațiile de care aveau nevoie. Urma să aibă loc o discuție inițială, apoi proiectarea și documentația de autorizare și construcție.
Amelia 